Invoker

La început, magia a fost o artă a memoriei, iar unii spun că aceasta era cea mai puternică formă a ei. Magicianul nu avea nevoie de tehnologie, de niciun fel de baghetă sau de altceva în afară de mintea sa. Toate înlănţuirile ritualului erau dispozitive mnemonice slabe, menite să permită practicianului să-şi reamintească, în detalii amănunţite, ce formulă mentală specifică deblochează puterea unei vrăji. Cei mai măreţi vrăjitori din acele vremuri erau cei binecuvântaţi cu cea mai bună memorie şi atât de complexe erau invocaţiile încât toți vrăjitorii erau obligați să se specializeze. Cel mai devotat putea spera șă-și amintească bine trei vrăji – patru, cel mult. Magicienii obișnuiți erau fericiţi dacă ştiau două şi nu era neobişnuit ca vrăjitorul unui sat să cunoască numai una -- chiar şi pentru aceea i se cerea să consulte cărţi... ca un test împotriva uitării. Dar printre acești practicieni timpurii a existat o excepţie, un geniu cu o cunoaştere vastă şi o memorie generoasă, un maestru care a ajuns să fie cunoscut sub numele de Invoker. În tinereţea sa, precocele vrăjitor nu a stăpânit patru, nici cinci, nici măcar şapte incantaţii: El putea să comande nici mai mult, nici mai puțin de zece vrăji şi să le folosească instant. A învăţat mai multe, dar le-a găsit a fi inutile, practicându-le o singură dată înainte să le elimine din mintea sa pentru totdeauna, pentru a face loc unor aplicații mai utile. O asemenea vrajă era Sempiternal Cantrap -- o vrajă a longevităţii, cu o putere uriaşă care i-a făcut pe cei ce au folosit-o în primele zile ale lumii să fie şi astăyi alături de noi (numai dacă nu au fost striviţi în atomi). Mulţi dintre aceşti cvasi-nemuritori trăiesc în linişte, temători să recunoască secretul lor: Dar Invoker nu este unul care să-şi ţină darurile ascunse. El este străvechi, un învăţat mai presus decât alţii, iar mintea sa încă mai are, într-un fel, spaţiu pentru a conţine un simţ imens al propriei valori... La fel şi Invocările cu care se amuză prin lungul crepuscul al creaţiei.