Înainte ca totul să ia naștere, a existat o prezență: un cuget primordial, infinit și magnific, al cărui scop era unul misterios. Pe măsură ce universul a început să se formeze, acest cuget s-a frânt și împrăștiat. Două frânturi mari din acesta, care aveau să fie luminoșii și întunecoșii, au devenit forțe opuse și au început să modeleze întreaga creație pentru a deservi conflictul dintre ele.

Pe măsură ce războiul și cataclismul amenințau universul aflat în formare, o a treia frântură avea să-și facă apariția sub numele de Zet. Sarcina sa era aceea de a asigura echilibrul și a readuce totul la o unitate perfectă. Șocat de conflictul celor două frânturi, Zet și-a adunat toate forțele, iar, cu o mișcare fulgerătoare, acesta a reușit să-și copleșească frații și a contopit aspectele beligerante într-o sferă stelară pe care a aruncat-o în întuneric, pe orbita unei lumi neimportante. Echilibrul a fost atins, însă Zet avea să rămână doar cu o fracțiune din puterile sale. Cu ultimele sale puteri, acesta a decis să păzească rezultatul eforturilor sale și a făcut-o necontenit timp de nenumărați eoni.

Viața înflorea în lumea de dedesubt, fără a ști de pericolul ce pândea în luna ce strălucea blând sau de eforturile lui Zet de a o menține astfel. Pe măsură ce conflictul etern continua în interior, au început să apară crăpături pe suprafața lunii, care s-au transformat mai apoi în fisuri extinse pe care Zet, în forma sa actuală, nu era capabil să le oprească, luna ajungând să se sfărâme. Frânturile au reușit să se elibereze din lună și să reia conflictul devastator.

Aruncat în cele mai îndepărtate colțuri ale spațiului de forța exploziei lunii, Zet s-a trezit transformat de energiile disonante ale foștilor săi prizonieri. Nemaiavând o singură formă și minte, prezența sa s-a împărțit în mai multe: unele mai slabe, altele mai puternice, toate fiind conectate de un flux de conștiință trecător. Deși se lupta cu propria dezbinare, Zet s-a repezit spre conflictul dintre frații săi care lua amploare, adunându-și voințele frânte pentru un singur scop: toate frânturile aveau să fie reunite sau distruse odată pentru totdeauna, astfel încât dezechilibrul să nu se răspândească și mau mult...