Timp de secole, Broodmother, Arahnida Neagră, a pândit prin tunelurile întunecate de lavă de sub caldeira arzătoare a Muntelui Piroteo, unde și-a crescut în siguranță milioanele de progenituri arahnide înainte de a le trimite după pradă în lumea supraterană. Într-o epocă mai înaintată, Ptholopthales, Vizirul Lăcomiei, și-a ridicat ziguratul pe versantul vulcanului mort, știind că îndrăzneții care ar fi dorit să-i fure bogățiile atrăgătoare trebuiau să supraviețuiască tunelurilor infestate cu păianjeni.

După milenii de pace, Arahnida Neagră s-a trezit asaltată de un flux constant de zdrențăroși, ticăloși, membri cutezători ai cavaleriei și alți tineri nobili, a căror mireasmă era, desigur, îmbietoare, dar care nu ajutau deloc la crearea unui mediu propice pentru creșterea progeniturilor sale nevinovate. Obosită de intruziuni, i-a făcut o vizită lui Ptholophtales. Când acesta a refuzat orice compromis, ea l-a înfășurat pe vizir în mătase și l-a păstrat pentru a-l servi drept fel principal la un ospăț aniversar.

Din nefericire, absența stăpânei Fascinantului Zigurat n-a făcut nimic altceva decât să dea curaj unei noi generații de intruși. Dar momentul care i-a întins coarda de mătase a fost atunci când un aventurier mai stângaci a călcat pe unul dintre puii ei. Broodmother a ieșit la suprafață cu intenția declarată de a curăța lumea de toți acești nedoriți, până la ultimul erou, dacă era necesar, pentru a restabili liniștea și pacea în cuibul plin de prețioșii săi păianjeni.